miercuri, 28 septembrie 2011

Dor

   „Paperweight on my back cover me like a blanket...”

   Se revăzuseră după o grămadă de timp. Da, fuseseră despărţiţi. Atât de distanţă, cât şi de alte întâmplări... Mereu au ştiut că nu poate fi nimic între ei. Ambii erau conştienţi de asta, dar nu şi-o spuneau niciodată. De fiecare dată când se întâlneau vroiau doar să profite de timpul pe care îl au. Să se rupă de lume, să aibă o lume doar a lor. Erau ca într-o lume paralelă, care nu avea nici o legătură cu cea reală.
   De data asta trecuse cam un an de când nu se văzuseră. Se priveau intens, deoarece îşi dădeau seama că sunt foarte shimbaţi. Desigur, au vorbit în tot acest timp, şi-au mai arătat câte o poză din când în când, dar nimic nu se compară cu a fi faţă în faţă. Data trecută erau nişte copii.
   Se priveau de parcă le era teamă să se atingă. Teamă să nu fie doar o iluzie ? Teamă. Ea avea lacrimi în ochi. El zâmbea. Mereu zâmbea. S-a apropiat de ea şi i-a luat chipul în palme, mângâind-o. A privit-o în ochi un minut după care a sărutat-o. 
   După sărut ea şi-a ţinut ochii închişi. Printre gene au început să îi curgă lacrimile. El a îmbrăţişat-o. La cât de mult vorbiseră data trecută când se întâlniseră, de data asta parcă nu era nevoie de cuvinte.
   Aveau doar o noapte la dispoziţie şi le era atât de dor... S-au plimbat prin parcurile pustii până aproape de miezul nopţii, dar deja se lăsase frigul şi nu mai rezistau. Însă nu vroiau să se despartă... S-au urcat amândoi în maşina lui, au trecut pe la ea pe acasă să ia o pătură - altfel ar fi îngheţat de frig - şi s-au dus pe un câmp de la marginea oraşului pentru că vroiau să privească cerul înstelat.
   Stăteau ghemuiţi, înghesuiţi sub acea pătură, tremurând de frig. Au văzut o stea căzând şi s-au privit... S-au sărutat şi au simţit o căldură interioară, ceva ce ar fi învins orice frig... Au decis că noaptea aia trebuia să fie noaptea lor. Aşteptaseră prea mult. Cine ştie când aveau să se revadă? Aşa că au întins pătura pe iarba umedă şi, sărutându-se, au început încet-încet să-şi scoată hainele. Nu le mai păsa de frig, nici de picăturile reci de ploaie care începeau să cadă din norii ce-au acoperit cerul, erau doar ei doi şi nimic nu mai conta.

luni, 26 septembrie 2011

Să-ţi zic ceva? /Gânduri la miezu' nopţii

   Ştii vorba aia „it's too good to be true”? Mda, cam aşa ceva. Ai minusurile tale, ca orice om, dar chestia e că ai muuulte plusuri. Nu ştiu cum de nu-ţi dai singur seama, dar am încredere în tine de ceva timp. Că-mi place să te tachinez spunându-ţi opusul e altceva. În plus... ador cum suna acel „ştii că nu te mint” al tău când îţi spun că nu te cred.
   Uau... aş mai putea spune nişte chestii, dar prefer să nu o fac. S-ar putea ca aceste câteva cuvinte să doară peste un timp şi nu-mi doresc asta. Nu ştiu Nu ştim ce urmează.

   Nu sunt prea sigură ce rol are postarea asta, ştiu doar că simţeam nevoia să o scriu.
   
   Merci pentru doza zilnică de zâmbete! :)
   (Sper să nu te răsplătesc în lacrimi.)

Asta-i pentru tine, O. ...

   Era odată o fată normală. O fată ca mine. Şi cum vezi că-n ziua de azi tot şi toţi se schimbă... 
   N-a avut niciodată ce-a vrut. Nimic din ce a vrut. Câteodată, în egoismul meu şi în dorinţa mea de a mă simţi superioară cuiva, mă comparam cu ea. Am trecut peste asta, nu mai simt nevoia de competiţie. Mai ales, nu cu prietenii. Şi mă doare că acum chair mă pot simţi superioară ei. Nu vreau asta, vreau să fim din nou egale din toate punctele de vedere. Şi situaţia materială chiaaar nu are nici o legătură cu ce zic eu aici.
   Eram atât de apropiate, nu ştiu ce s-a întâmplat. Vara asta a făcut atâtea alegeri greştie... Nu judec pe nimeni, înţeleg prin ce a trecut şi ce simte, dar nu trebuia... Of. Idiotul ăla nu merita. Şi ea... ea e prea „slabă”. Şi-mi pare atât de rău că n-am avut cum să fiu acolo să-i zic să se trezească, că nu merită...
   Şi nu s-a oprit acolo... A făcut şi altele... Mai nou fumează. Nu e cine ştie ce catastrofă, dar nici bine nu-i. Atâtea schimbări şi totuşi ea e aceeaşi... Nu pot să pricep. Sper ca data viitoare să pot fi acolo... Nu vreau să facă alte greşeli. Nu dinastea. Nu că ar fi greşelile mele, sunt ale ei şi omul din greşeli învaţă... dar vreau s-o feresc de rău. Nu vreau să păţească nimic. 
   Măcar am învăţat o lecţie de aici...
 
 
Oceana - Cry 

„Siameze de unghie...”

joi, 22 septembrie 2011

Something nice

   Am găsit o poveste ce mi s-a părut frumoasă şi m-am gândit să v-o arăt şi vouă :D.
   
   O fată şi un băiat circulau cu viteza de 100 km/h pe o motocicletă.
   Ea: - Mai încet, mi-e frică.
   El: - Nu, este distractiv.
   Ea: - Nu, nu este. Te rog! E atât de înfricoşător!
   El: - Atunci spune-mi că mă iubeşti.
   Ea: - Te iubesc, încetineşte.
   El: - Acum îmbrăţişează-mă cât poţi tu de tare.
   *Ea l-a îmbrăţişat*
   El: - Poţi să-mi scoţi casca şi să ţi-o pui ţie? Mă deranjează.
   A doua zi în ziar: „O motocicletă s-a izbit într-o clădire din cauză că a rămas fără frâne. Două persoane au fost implicate în accident, dar numai una a supravieţuit.”
   Adevărul era că la jumătatea drumului el şi-a dat seama că motocicleta nu mai frânează, dar nu a vrut ca ea să ştie. În schimb, i-a cerut o îmbrăţişare şi să-i spună că îl iubeşte o ultimă dată. Apoi, i-a cedat casca, astfel încât ea va trăi, chiar dacă avea să moară...

luni, 19 septembrie 2011

Hug

  
   * Convorbire telefonică *
   - Bună!
   - Hei! Ce mai faci?
   - Uite..nu prea bine... simţeam nevoia să vorbesc cu cineva. Mă simt aşa singură...
   - Păi? S-a întâmplat ceva?
   - Da. Nu. Da... mă cert cu toată lumea, nu îmi convine nimic... şi tot eu sunt cea tristă...
   - Oh, păi haide, nu mai fi aşa!
   - Nu pot...
   - Scuze că schimb subiectul, dar am o nelămurire: de ce m-ai sunat fix pe mine?
   - Nu ştiu, aşa mi-a venit. Te superi? Scuze de deranj. Nu ştiu de ce ţi-am zis toate astea...
   - Nu, nu, stai liniştită, e ok! Doar mă miram puţin...
   - Nu, chair ai dreptate, nu văd de ce te-am sunat. Dar mă simţeam atât de singură şi... aşa mi-a venit.
   - E ok, serios! Uite, ca să îţi mai treacă, imaginează-ţi că sunt lângă tine şi îţi dau un hug.
   - Nu funcţionează decât dacă e unul real... :)
   - Păi... eu tocmai mă întorceam din oraş. Dacă vrei... trec pe la tine... cu un hug.
   -  Da, sigur, de parcă ai face asta. 
   - De ce nu?
   -  Abia mă cunoşti. Oricum nu cred că ai veni doar pentru un hug.
   -  Ba da. În 10 minute să fii la intersecţie.
   -  Nu, daca chiar vrei să vii, vino la mine în faţă.

   Nu avea nimic de pierdut. Atâta tot că i-ar mai fi frânte câteva iluzii. Şi-a tras pantalonii de trening pe ea şi a coborât. S-a uitat în stânga, în dreapta... şi l-a văzut. Chiar venise. A zâmbit. L-a invitat la o cafea. El i-a dat un hug... un hug lung de 12 ore.

    Şi acum ei îi este frică să simtă...



Ron Pope - A drop in the ocean 

I was praying that you and me might end up together...

Plâng.

Plâng pentru că sunt o proastă. 
Plâng pentru că mi-e frică. 
Plâng pentru că vreau şi nu pot. 
Plâng pentru că n-am curajul necesar.
Plâng pentru că mi-e frică să simt. 
 Nu credeam că o să îmi fie frică de asta vreodată :)


Nadia Ali - Fantasy

duminică, 18 septembrie 2011

A little drunk

   Era la o petrecere şi nu se mai simţise bine de ceva timp. Băuse puţin (bine, puţin mai mult) şi acum se simţea vedetă pe ringul de dans. Se simţea sexi: rochia neagra,mulată, scurtă şi tocurile de 15' îşi făceau treaba. Când melodia se schimbă ea continuă să danseze, dar se întreba acum unde mai auzise noua melodie. Şi-a amintit: o auzise prima oară când l-a întâlnit pe el. Deci n-avea importanţă. Continuă să danseze, iar paharele de vodka curgeau unul după altul. Pe la miezul nopţii a apărut un nou grup de invitaţi. N-a acordat prea mare atenţie acestui lucru, atâta tot - observă că erau vreo 4 bărbaţi. Îi luă la dans pe rând, până ce trei dintre ei dansau în jurul ei. al patrulea unde dispăruse? Se uită în jur: stătea cu spatele la ringul de dans vorbind cu gazda petrecerii. Se duse la el şi-l luă de mână, trăgându-l spre ringul de dans. Când ajunse în mijlocul celorlalti îşi dădu seama cine era acel bărbat. Încremeni. Se uită la cei trei prieteni ai lui -  îi cunoştea pe toţi. Atât de beată era, încât nu şi-a dat seama? Cum putuse să facă aşa o greşeala? Porni cu paşi repezi spre ieşire, dar alcoolul şi tocurile de 15' n-au functionat prea bine împreună, aşă că s-a împiedicat. Două braţe puternice au ridicat-o de pe jos, au scos-o afară - simţea aerul rece - şi au băgat-o într-o maşină...
   - Ce-i cu tine? Vezi ce-ai ajuns?!
   - Ce...am... Ce?! Eu doar mă distrez, mă laşi?
   - Uită-te la tine... eşti beată... ai şi fumat?
   - Da' ce contează? Descuie maşina să pot ieşi. Vreau înapoi.
   - Tu te auzi?! Sincer acum... Uite în ce hal eşti... Tu, care erai atât de...nu ştiu, pură, inocentă... ai ajuns...nici nu pot să spun ce...
   -  Ce? Un gunoi? Da, şi?!
   - Haide, te duc acasă!
   - La tine?
   - Logic că la mine, doar nu vrei să te vadă ai tăi aşa?!
   - Şi dacă m-ar vedea, ce? Să vadă ce-am ajuns dacă nu s-au ocupat de mine...
   - Nu mai vorbi prostii, părinţii tăi sunt nişte oameni minunaţi. Mulţi şi-ar dori aşa părinţi. 
   Au ajuns la el. Ea nu vroia să intre în casă. A luat-o pe sus şi a dus-o direct în baie. A băgat-o sub duşul rece să-şi revină. Ea n-a mai zis nimic. S-a pus jos şi a început să plângă. El a oprit duşul, a învelit-o într-o pătură şi a dus-o în pat. Ea continua să plângă. O ţinu în braţe, gândindu-se dacă din cauza lui a ajuns aşa... Îşi dorea să dea timpul înapoi şi să-i ofere ce merita...


 
Lady Antebellum - Need you now

miercuri, 14 septembrie 2011

100 days of Summer

   „Iubirile de-o vară se termină din diferite motive, dar când se termină, toate au un lucru în comun: sunt ca nişte stele căzătoare - momente impresionante de lumină în ceruri... momente ce par eterne, dar intr-o secunda...dispar.”
   Tu ai fost vara mea anul ăsta şi vreau să-ţi mulţumesc. Mă simt ca în „500 days of summer”, doar că... au fost numai vreo 100. Nu mi-ai făcut vara nici pe departe frumoasă, dar măcar nu a fost plictisitoare. Ai fost Steaua mea căzătoare:). Şi sincer? Bine că ai căzut. Cel puţin de pe cerul meu. Stelele... sunt frumoase. Mereu luminează din ce în ce mai tare şi mai tare până când... se sting. Sau cad. Azi, în staţia de autobuz (staţia aia), mi-am dat seama (puţin tristă, nu ştiu ce de) că ai căzut de pe cerul meu. „Stelele care cad nu pier/ Stelele care cad se duc pe un alt cer”... eu îţi urez un cer frumos, senin...de pe care să nu mai cazi şi pe care să nu mai laşi urme atât de adânci... şi sper să-ţi vină mintea la cap odată si-odată.
   De azi, am făcut loc toamnei în viaţa mea (sincer - aş prefera primăvara). Sper să nu fie şi asta doar o altă stea ce e doar în trecere la mine pe cer...


 
Beyoncé - Best Thing I Never Had

La muţi ani!

   Azi avem 2 ani, doar noi trei. Cei mai mai frumoşi 2 ani din viaţa mea! Mulţumesc! Vă iubesc!

luni, 12 septembrie 2011

Ce vreau eu - part II

   Acum am nervi. Şi când am nervi îmi vine în minte tot ce vreau eu, aşa în general. Şi-n momentu de faţă, îmi vine să fac o listă cu ce vreau eu de la un băiat. Nu ştiu de ce, nu intreba. Pur şi simplu. Şi asta o să şi fac.
   Vreau să râdă de mine când mă enervez. După care să-şi dea seama c-a făcut o prostie şi să mă ia în braţe, să-mi vorbească până-mi trece. Când îi spun „nu vreau să vorbesc despre asta”, vreau să insiste să vorbesc despre acel lucru. Vreau să-mi trimită/arate melodii drăguţe. Vreau să se uite cu mine la filme plângăcioase. Vreau să se gândească la ce e bine pentru mine şi după aceea la ce vrea el de la mine. Vreau să îşi ceară scuze atunci când n-a făcut nimic, doar aşa ca să pot spune „nu-i nimic, n-ai făcut nimic de fapt, eu am gândit prea departe”. Vreau să-mi spună lucrurile direct, nu doar să zica ceva şi când îl întreb ce-a vrut să zică, să-mi răspundă cu „nu contează”. Vreau să pot să plâng în faţa lui, fără să-mi fie teamă că cine ştie ce-o să creadă. Vreau să mă facă să plâng fără să mă supere. Şi asta n-a făcut-o decât un băiat. Şi nu eşti tu. Nici tu. Vreau să mă cheme la el să facem mâncare/curăţenie/să vedem un film şi atât. Vreau să mă îmbrăţişeze. Mult şi lung. Vreau năsuc. Vreau să mă ţină de mână. Vreau un băiat normal, nu mai vreau „băieţi răi” şi nici băieţi prea buni. Vreau să-i pese de ceea ce fac, la fel cum mi-ar păsa şi mie. Vreau să vorbească cu mine despre cele mai stupide lucruri, să râdem... 

   
   Şi acum, ceva ce nu ţine de băieţi: vreau să nu mă mai doară capul!
 

duminică, 11 septembrie 2011

Cardiograma

   Să citesc lucrurile alea mi s-a parut emoţionant şi am fost sincer uimită. Tu ai scris pe blog, aşa că îţi răspund tot pe blog. Nimeni nu mi-a mai vorbit cum ai făcut-o tu, chiar dacă abia ne cunoaştem. Ştii că mereu îţi repet că nu cred ce-mi spui şi ştii şi de ce. Aminteşte-ţi, chiar tu ai zis-o... „Stii care e partea nasoala? Că atunci când o să dai de un baiat bun, o să îi spui: scuze, dar nu mai vreau să mă ataşez de cineva, am fost rănită de prea multe ori”. Nu m-am gândit că acele cuvinte o să însemne altceva după...o săptămână? Exact cuvintele alea le simt şi le gândesc acum. Dacă încercam să nu fiu raţională... te credeam de mult :). 
   Nu-mi prea găsesc cuvintele, m-ai lăsat din nou fără cuvinte. Mă gândeam să dorm acum, ştii bine c-am lucrat încontinuu de câteva zile, dar nu ştiu dacă o să mai reuşesc. Tu mereu ştii să mă laşi fără două lucruri: cuvinte şi somn. Ca să-ţi răspund: aş vrea să te cunosc, dar mi-e frică. Mi-e frică să nu fie totul o minciuna, o iluzie, un vis. M-am săturat să trăiesc vise. Visele sunt făcute pentru atunci când dormim...
   Şi în mine se dă o luptă... între a crede în tine şi a nu crede în tine. Chiar nu ştiu ce să spun mai mult... doar... mulţumesc.

luni, 5 septembrie 2011

Oficial? Plouă!

   Plouă = e toamnă pe bune. Păcat... O să-mi fie dor să fie lumină afară până la 10-11, să beau limonadă rece, să fiu bronzată, să ies în parcuri, să rămân singură în weekenduri, să merg la (rarele) concerte în aer liber, să port haine subţiri ... 
   Acum tre' să înlocuiesc toate astea cu întunericul de dimineaţă când mă trezesc pentru şcoală, ceaiuri & ciocolată caldă, teme peste teme, ieşitul doar în spaţii închise, plictiseala tipică de weekend când părinţii te bat la cap să înveţi, stres şi cinci mii de straturi de îmbrăcăminte...

   Goodbye sunny days, see you next year; welcome cloudy skies and rain...

Vis obositor

   Era vineri dupămasa. Am ajuns de la lucru ruptă de obosită. Am stat toată ziua în curent şi simţeam c-o să-mi explodeze capul... Mi-am făcut ceva de mâncare, am facut un duş si acum stăteam cu cana de ceai lângă mine, gândindu-mă la ce film să mă uit. Faptul c-a venit toamna m-a făcut să înlocuiesc limonada rece cu ceaiul cald. Soarele de afară mă enervează. E toamnă sau nu?! Am tras draperiile şi-am luat o gură de ceai. Cald, dulce... are gust de toamnă. Am dat play la film şi m-am pus in pat. Nu ştiu cum am putut să-mi imaginez că pot fi atentă la ceva când eram atât de obosită. Am adormit aproape instant. Şi-am visat... Nu pot să cred ce-am visat. Te-am visat. Am visat că vorbeam... şi-mi povesteai o grămadă de lucruri. Când vorbeam cu tine totul era aşa de bine. Visul părea aşa real... Îmi povesteai că ai fost plecat cu prietenii tăi, ţin minte că mi-ai arătat şi poze. Chiar nu-mi dădeam seama că e un vis. Auzisem undeva că ceea ce visăm e posibil să se întâmple într-o dimensiune paralelă sau aşa ceva (pure aberaţii). 
   Spre seară m-am trezit. Atunci am realizat c-am visat şi că tu de fapt n-ai dat nici un semn de viaţă. Tipic ţie. M-am obişnuit deja, oricum. M-am dus să-mi fac de mâncare pentru că-mi era foame - din nou. Până să mi se facă mâncarea am inspectat puţin Facebook-ul. Bineînţeles că ţi-am vizitat profilul... Şi-am rămas cu gura căscată când am văzut că tu chiar eşti plecat cu prietenii tăi, cum am visat eu...
   Mă bucur să văd că mai sunt şi vise ce devin realitate, dar aş prefera să devină realitate cele fericite, nu cele banale. Anyway, eu n-am nevoie de tine. Dacă nu dai nici un semn în viaţa reală, te rog nu mă mai căuta nici în vise. Oricât de bine m-aş simţi pe moment...

 
Reamonn - Supergirl

sâmbătă, 3 septembrie 2011

Aşteptare

Oare de ce-ai plecat şi m-ai lasat?
De ce un vis frumos s-a spulberat?
Stau şi mă întreb: oare există-n viaţa ta o alta „ea”?
Şi dacă da, ce ai vazut mai bun la ea?

Stau langă fereastră şi suspin,
Şi mă întreb dacă vreodat-o să-mi revin.
Şi-atunci aud încet şi lin
Pasul tau lent şi al tau dulce suspin.

Îmi spui că ai greşit şi să te iert,
Iar eu iţi spun că să te uit încă încerc,
Dar e-n zadar căci nu reuşesc
Şi-ţi recunosc că încă te iubesc...

Cu lacrimi în ochi admit că te iert
Şi-ţi spun să mă strângi la al tău piept,
Să fim mereu împreună, doar noi doi,
Să ne iubim fără să privim-napoi.

P.S.: Am scris-o în clasa a8-a, deci dacă nu vă place, o să înţeleg.

vineri, 2 septembrie 2011

Inimă? Prefer ficatul!

   Ştii... cu toţii avem în piept o inimă. Ea pompează sângele şi ne ţine în viaţă. Se zice că tot cu inima mai şi iubim (fals, ce-i drept, pentru că totul se întâmplă în creier, dar deh...). Inima e... unică. Nu se poate înlocui. Dacă se opreşte din funcţionat, mori! De asta i-o fi fost atribuită şi funcţia de „a iubi”? Se zice ca nici fără dragoste nu se paote trăi...
   Acum... am o curiozitate... totuşi, de ce inima? De ce nu alt organ? Ficatul, de exemplu! De ce nu ficatul?! Se poate înlocui şi (bonus!) se mai şi regenerează! (asta dacă e sănătos...) De ce nu-i aşa şi cu iubirea asta? Ar trebui să iubim cu ficatul!

 
P.S.: Promit postări mai inspirate...

joi, 1 septembrie 2011

Leapşa 2

   În primul rând vreau să vă mulţumesc de urări! Chiar nu mă aşteptam, merci mult! Acum, leapşa:

   1. Luaţi cartea cea mai apropiată, deschideţi la pagina 18 şi scrieţi aici rândul al 4-lea!
„...Infinite Jest, atunci când se plictiseau. Amândoi erau suc-...”
   2. Fără să verificaţi, cât e ora?
20:08
   3. Verificaţi!
Incredibil, 20:08! :))
   4. Cum sunteţi îmbrăcat/ă?
Pantaloni scurţi de blug şi un maieu.
   5. Înainte de a răspunde la acest chestionar, la ce vă uitaţi?
Cine ce-a mai postat pe blog şi ce comentarii noi am.
   6. Ce zgomot auziţi, în afara calculatorului?
Nişte copii care ţipă pe afară şi mama făcând ceva pe la bucătărie.
   7. Când aţi ieşit ultima dată şi ce aţi făcut cu ocazia respectivă?
Ieri, am fost în oraş cu o prietenă, am mâncat la KFC, după care am băut o limonadă şi-un Green Apple.
   8. Ce ai visat ieri noapte?
Nu-mi amintesc.
   9. Când ai râs ultima dată?
Acum o oră şi ceva.
   10. Ce aveţi pe pereţii camerei unde sunteţi?
Un panou cu o mie de chestii pe el.
   11. Dacă aţi deveni milionar/A peste noapte, ce aţi face?
N-o să mint. M-aş duce să-mi iau haine şi mi-aş luat un comp nou. Probabil un laptop. Sau, de ce nu, ambele. Aş fi milionară doar :D.
   12. Care este ultimul film pe care l-aţi văzut?
Memento
   13. Aţi văzut ceva neobişnuit azi?
Nu. Am fost la lucru, n-am avut timp de chestii ieşite din comun.
   14. Ce părere aveţi despre acest chestionar?
E fun. M-a relaxat un pic.
   15. Spuneţi-ne ceva ce nu ştim încă!
Mă doare spatele!
   16. Care ar fi prenumele copilului dumneavoastră dacă ar fi fată?
Habar n-am. Poate Alina. Mai bine întrebaţi dacă ar fi băiat :)
   17. Care ar fi prenumele copilului dumneavoastră dacă ar fi băiat?
:)) Bogdan Sorin 
   18. V-aţi gândit deja să locuiţi în străinătate?
Nu chiar...
   19. Dacă aţi putea schimba ceva în lume, în afară de politică, ce aţi schimba?
Aş legaliza călătoria în timp :)). Sau - ceva mai realist - aş face să dispară drogurile :-&.
   20. Vă place să dansaţi?
Da!
   21. George Bush?
Ce-i cu el? Nu mai e preşedinte.
   22. Care e ultima chestie pe care ai văzut-o la televizor?
Pe Lil Wayne cântând „How to love” :)

   Leapşa merge la:
Ada:), SweetnSpicy şi Lamaitza .